Sunt trist…

 

Sunt trist când nu văd soarele-ntr-o zi,

Dar şi mai trist când nu eşti lângă mine...

Ia-mi soarele şi voi trăi-n suspine,

Dar fără Tine, Doamne, aş pieri.

 

Sunt trist când nu văd florile-n câmpii,

Dar şi mai trist când nu Te văd pe Tine...

Ia-mi ochii şi-oi trăi închis în mine,

Dar fără Tine, Doamne, nici o zi!

 

Sunt trist când n-aud păsările-n cor,

Dar şi mai trist când nu Te-aud în gând...

De-mi iei auzul, voi trăi oftând,

Dar fără Tine, Doamne, vreau să mor.

 

Sunt trist, căci toată viaţa-i din suspine,

Dar bucuros, de pot să-Ţi fiu pe plac...

Ia-mi totul şi-ncă nu voi fi sărac,

Căci toată bogăţia mea e-n Tine.

 

Sunt trist c-aşa e soarta-mi pământească,

Dar şi mai trist când văd mâhnirea Ta...

Ia-mi inima, înşelătoare, rea,

Şi dă-mi o alta, care să-Ţi slujească!

 

Sunt trist şi-ndurerat pe-a vieţii cale,

Dar şi mai trist eşti Tu, cu mult mai mult...

Ia-mă cu totul, Doamne-aşa cum sunt,

Şi fă-mă bucuria slavei Tale!